Për coi chà parlo da festa
" Na vacansa ch'a as dësmentia pà "
Conto sta stòria a " l' estero " nen dëspresia , ma come na stòria dròla për grigné na vòlta , fin-a d' amis ëd coj pòst lì son stàit për prim a cisseme a scrivila.
Avio decidù d' andé an vacansa fòra dla " Gallia Cisalpina", fin-a anlora e ij ero mai andàit pi 'n giù
d' Ancona , c' l' ani lì Biagio an-namorà dle Puglie era riusì a convincime , essend soa mare ëd coj pais lagiù avia gòj de 'n deje vëdde.
Ero partì an tal cheur dla neuit an tla speransa ëd rivé pi prest , ma rivà al casel soma sùbit fermase an coa , tre méter a l' ora , tant che decidìo ëd fe colassion bele an mess a la stra.
Dòp quasi n' ora, ël viage arpiava slansà . Sota an sol da fe fonde le pere a smijava che tuti ai pi antërdoà ij trovejso noi , dòp pi d' eut ore ëd viagi e rivavo ad Ancona , ma come avio decidù , soma andàit anans, a la fin soma riva an cartel : Lasina - Rodi . Biagio era tut ecità : <<Vira, vira! che i soma >> Surtìo da l' aotòstra e seguend le scarse indicassion e rivavo ai lagh ; e jera content ëd vëdije , come alevator ëd pes 'l avia sentune parlé për le qualità che a i son mach lì . e jero strach e pen-a trovà an pais es fërmavo për caté an pòch ëd pan frèsch e ciamé andoa podìa essje an campegg .
Al negossiant , pontajà a la ciambran-a ëd la pòrta an vardava , antant c' ha ciaciarava tut scaodà ,svantajand i brass , con an paisan , magari pensava che ero intrà për fe na visita a soa botega vist che as degnava manch ëd chite an moment , Biagio s' avsinava e a spetava che ai dejsa udiensa , ma, vist che l' àutr manch për le bale continuava a dëscute an soa lenga , a noi indecifrabil ,con dosman as antromëtìa : << Scusi , noi vorremmo un salame .....>>
- L' àutr arvirand-se ëd brut aj rëspondìa an superbiandlo: << Ohhh!!! Chè ! Tinne fretta !!! Mo tengo a che fà >> .
Biagio an-superbià e resteu mut , Mi che certe përson-e an piaso pòch e surtìa da la botega e ri- montava an machina : Biagio cercava de scusé al tipo , quasi sentend-se an colpa che si al pais ëd soa mare , andoa avio mostaje che la gent era gentil e a la man , aveiso trovà sùbit an mal-educà .
Ca sèira lì es fërmavo arlongh al lagh ëd Varano , tirà fòra ël fornelin e butava a beuje an pò d' eva për fe doi euv dur che mia mare avia dame d' apress :" as sa mai lagiù... " antant che tajava le pomatiche pèr fé an pòch ëd salada , s' avsinavo an paira ëd pëscador tirand ën carèt carià d' atrasi da pësca , Biagio ej andasìa ancontra e sai nen se vusja nen che mi sentejsa , se avejso tratalo mal o se pèr nen c ha vëddejso la machina targà TO. Ai ciamava pèr an campegg , ma i pëscador , smijava
c' ha capisso nen , però un bin gentil an mostrava soa baraca andoa ardrissava ij atrassi , e an disìa che se vusìo deurme lì andrinta peudjo buté nòsti matarassin.
Ca neuit e la passavo an 't la baraca , e 'l avia an pòch ëd tëmma pèr la machina ma e jera tròp strach e me 'n durmìa quasi sùbit . An desviavo i crij di pëscador che a parlavo tra 'd lor . Saotava a seteme sbaruvà , ma avia vù tòrt la machina era ancora come 'l avio lassala , anche se era targà :TO
Salutà i pëscador arpiavo ël viagi arlongh al lagh . Na bela mira a nòstra drita 'n ass scrit con ëd vërnis rossa : " campingio " en maginavo c' ha fusejsa la mës-cëtta tra " campeggio e camping ", e viravo da cola part lì : e l' avjo andvinà , a era an campegg; e s' avsinavo a la baraca ëd lamiera c' ha servìa da " Reception" e i ciamavo se avio ëd pòst , an tipo con l' aria cagnin-a an disìa ëd cerchesse an pòst rangesse e pieuj porteje ij dòcomènt , al campegg era dnans al mar , ràire bussonà an dividìo dal mar andoa ëd rocason sberlusavo al sol , dëscarià la machina ,portà i dòcoment an diression , sùbit e corìo al mar : na maravija ! L' eva sclin-a e tëbbia fasìa vëdde le pere dal fond , antorn aj ròch Pomatiche ëd mar , e ariss a se stërmavo pen-a sentìo l' eva bogé , dantorn pòche përson-e a piavo 'l sol . A tipo seta an s'na pera a vardava i gabian che ciapavo le " capole" i portavo a n' aria e poej ai lassavo casché an sle pere për rompje , ma 'd àutri stasìo stërmà , e pen-a la " capola"as rompìa corìo fòra es la mangiavo , lassand cul c' ha avia travajà a bech sùit.
<< Anche tra loro ci sono i furbi >> ij disìa, ma chiel capìa nen , alora ij disìa : << Deutschland ? >>
<< Ja Deutschland >> en disìa sò nòm e an ciamava da 'n doa e vnisìa , ij ciamava an tedesch se savìa indicheme an negòssi d' alimentar vësin, chiel me spiegava che al pais era a tre mija ma an tal campegg a ij era na " Spaccio " ,lo ringrassiava e al ritorn e lo cercava , enfati a ij era an tabachin , c' ha vendìa ëd tut , da ij giornaj aj ancioe sot euli a le savate , fasìa al cafè , e vendìa vin e bira , tajava fin-a i cavej . Fòra mugià për tèra , cassiëtte dla vërdura con caròte patate , ravanele , a sëccavo al sol mentre an sla fruta vespe che smijavo ëd passaròt a viravo cagnin-e për fé scapé la gent che vejssa vorsù compré .
Piavo quaj scatolëtta , an paira ëd bote d' eva përchè al tedesch avia dime che an tal campegg ai na jéra nen , manch an ti cess ; a dì ël vèr e jéra gnanca sicur d' avèj capì bin , ma pèr prudensa ....
Biagio a piava'na bota ëd gaseus, e pieuj ficandse con corage an mess la vërdura a piava 'd cò n' anguria , pagà tornavo an tenda.
L' alman avia rason , e mi avia capì bin , ij mancava l'eva , i torèt ero sùit e an ti cess an paira ëd vòlte al dì passava a fieul con an bidon e voidava ëd barachinà 'd eva an drinta ,<< Quest' anno la siccità è pegggio >> an disìa .
La matin apress e ij era 'n camin che dovrava la gaseus ëd Biagio a feme la barba, cand ej passava la machina ëd Fritz , as butava a grigné ëd veuja vendend lòn che dovrava , e me anvitava a carieme ëd bote , pié 'l canister e monté con chiel , l' avia na prononsia talment greva che mi fasìa fatiga a capilo , con me tedesch mëscià al piemontèis , ij ciamava spiegassion , ma prima c' ha am respondejsa ; avia capì! E ij ero si e no an mija dal campegg , an mes ai camp brusà dal sol don tre ca , bianche , faite sensa cop ,come da noi a fan i garas , e an mes a na piassëtta na fontan-a pissava a volontà ,tant che l' eva seurtija da la vasca e scorìa për la stra fin-a a cand vnisìa ciucià dala tèra.
L' alman avia fin-a doi canister nèir ca butava al sol për fe la dòcia caoda . Faita la scòrta d'eva , sota euj divertì di paisan , tornavo vers al campegg , durant a viage Fritz a me spiegava che l' eva vnisìa sarà a pòsta dal padron dal campegg per fe 'n manera ëd vende cola an 't le bote , për convincime
m' anvitava al spaccio andoa an mess, i bataclan e le cassiëtte 'd vërdura marsa e ij era doi taulin e an sal bancon na machina da fe l' cafè " espresso " neuva ëd trinca , mi e piava an cafè e Fritz 'na bira , madama slansava 'l bicer e la tassa al rubinèt dal lavandin e ne sporsìa al cafè , l' unica còsa bon-a che abia trovà an col pòst lì, al tedesch a fasìa na faciassa schifà vardand la bira ma la tapava giù an t' na golà .
Tornà a la tenda e dëscariava l' eva , mentre Biagio as preparava për 'n dé al mar, avia trovà na fiëtta e a gest cercava de spieghesse , verament a smijava na sumia ma a gest , mës-ciand italian piemontèis e giagianèis , riussjo antendisse , pià 'l suvaman sparìo an mes i ròch ; pendìa 'l canist a na pianta e butava le bote a l' ombra , apress fasìa an vir për al campegg , Fritz era pòch lontan da noi , vardand soa Opell e restava sbalordì : completament pien-a de scatolëtte e pachèt ëd ròba da mangé,
a smijava fussa pront a la guèra atòmica , an s' la bagaljera avia an cassion , lì andrinta ij era ëd tut,
fin-a na lampada per saldé , na ciav da tubo e na pompa dla benzin-a , am disìa che avrìa continuà al viage già la matin apress , e che avrìa catà al meno possìbil , përchè ij italian a son disonest e vëdend che chiel era forester cercavo ëd profitene , mi e cercava dë spiegheje che për boneur l' Italia le nen mach lì .
La matin apress partìa bonora .
Biagio ca l' era al cusiné , am dis : << përchè pioma nen an pòch ëd carn , magari dòi bistech , che da si 'n pòch am nas na caròta dal boton dla pansa >> da cand e ij ero rivà ero vnuit vegetarian , l' ùnich luso che e ij ero përmëttusse , sicome an drinta cal negòssi lì a jera bin pòch, era stàit na mlon che chissà come, era riussì a robè al vespe .
Son 'n dajt al spaccio e l' avia ciamaje al padron se a l' era possìbil avèj doe fëttin-e ; chiel am vardava come se fusejsa vnuit da la lun-a ,e an rëspondìa : << A cà la chèrne si pèga in avènti ! >>
<< va bene >> rëspondìa mi ,
<< sono una diecimilalire >> aj giontava sensa deme al temp ëd pensé , mi sensa banfé tirava fòra i sòld e ij sporsìa , chiel a m' je s-ciancava da 'n man e am disìa : << vieni domani che ce stà ! >>
La matin apress pen-a duvertà ( vërs des ore ) mi e jera lì , chiel piand an pachèt pogià an sal conteur dla luce am disìa : << mi devi una altra cinquemila che ce ne stà di cchiù >>.
La còsa am piava ëd sorprèisa: era già cara a desmila lire , figuromse a quìndes e për parej për curiosità e durbìa al pachèt ,con sorprèisa vëddja che a l' era nèira , avsinand al nas spussava ëd mars << Scusi ! Ma questa è andata a male ! >>
. chiel am vardava e con so ardiman en rëspondìa : << che cazz.. vuoi ! chèrne vulivi e cherne t' aggiu purtèt , mi devi na cinquemila >>
Mi ij respondija : << Si ma questa è marcia ! I soldi erano buoni diamine !>> e sporsendejla ij disìa :<< annusi anche lei , puzza !>>
<< Che ! Sono nu puèrco che annuso la chèrne marcia ie! Dammi i sordi mii e vattenn >> fin-a alora e jera stàit tranquil ma comensava an rabieme , << O mi sostituisce la carne o mi restituisce il denaro ! >> pèr tuta rispòsta chiel a s-butava a criasse ëd parolasse an t' na parlada congnusua mach da lor ,an ten moment tre o quat rivavo a partegé për chiel , mentre mi podìa manch rësponde a motiv ëd soa lenga ,
dcò Biagio sentend crié a vnisìa a vëdde , cercava ëd feje ste tranquij ma gnun ai dasja da ment, an bel moment al padron 'd le spaccio , ch'a l' era 'd cò 'l padron dal campegg am crijava an t' ij orije :<< Vattinne allu paese tuo biamuntese em merda che a cchà non ciabbisoggna la gente tua >>.
Son nen famlo dì doe vòlte , an sinch minute e l' avia smontà la tenda e carià la machina , Biagio stasìa ciuto , sai nen se për vërgògna ( ëd còsa poej ? ) o për rabia , montà an machina e s' avsinavo a la baraca 'd lamiera , e ij era tròp an rabià pèr calé , lo fasìa Biagio ai disìa le neuit , e l' àutr aj fasìa al cont daré d' en " depliand" an doa a n prim pian ij era scrit : " Visita la Puglia , terra dei sapori veri , del mare incontaminato , della cordialità ,dell' ospitalità .." Pen-a pagà e surtìo an sla roera che portava an slà statal ; jeu schissà l' acelerator dla " Tipò " e fin-a che lej nen trovà al cartel ca marcava la fin dle Puglie lej nen molà , pen-a da dlà , fërmava la machina << me scapa na pissà! >> e al cul dal cartel lej fàit na bela pissà , voltà vers còla tèra tant ospital .
L' oma arpià al viage , traversà ij Abrotzi e le tère di piceni , scavalcà le montagne dré al Conero, e al prim campegg an tèra " gallica " e soma fërmasse : era pà an gran chè , a le spale dla ferovìa e an mes le cane , ma la gentilëssa dla gent che avia mai visne prima , i torèt ch' a campavo l'eva frësca e a volontà , i cess polid , al përfum d' aròst ch'a ij rivava da l' òsto dal campegg , la fane sùbit sente mèj, lej batuje na man an sla spala a Biagio e lej dije << Veuddi ? soma tornà a ca ! >>
'l Nini